Proprietate matrimonială legală
Imediat după încheierea căsătoriei, între soți apare un parteneriat legal de proprietate. În practică, acest lucru înseamnă că tot ceea ce acumulează după încheierea relației devine proprietatea lor comună. Prin urmare, dacă nu au întocmit un acord interimar, adică un acord de separare a proprietății și nu intenționează să facă acest lucru în timpul căsătoriei, sunt obligați să gestioneze această proprietate în conformitate cu aceasta.
Soții pot decide în comun cu privire la alocarea resurselor lor financiare sau fiecare dintre ei are dreptul să o facă independent. Depinde în primul rând dacă activitățile desfășurate se referă la gestionarea cotidiană a proprietății comune sau depășesc domeniul de aplicare al acesteia.
În materie de gestionare obișnuite, și anume cele legate de viața de zi cu zi și de funcționare a gospodăriei, fiecare soț poate colecta bani și deconteze datoriile curente, de exemplu:
- Achitarea facturilor pentru energie electrică, apă, telefon sau alte obligații, de exemplu, taxe pentru vizitele la grădiniță sau medic,
- cumpărați alimente, haine și încălțăminte
Pentru activitățile care depășesc gestionarea obișnuită a proprietății comune, adică nu sunt chestiuni obișnuite din viața de zi cu zi și necesită cheltuieli financiare semnificative, este necesar acordul ambilor soți. Astfel de activități includ, de exemplu:
- achiziționarea unui teren construibil,
- vânzarea de bunuri imobiliare,
- renovarea unei clădiri,
- închirierea unei case,
- contractarea unui împrumut,
- achiziționarea unei mașini.
Avertizare! Dacă soții au consimțit printr-un act notarial să efectueze o acțiune care depășește administrarea obișnuită a proprietății comune (de exemplu, pentru vânzarea de bunuri imobiliare), dar unul dintre ei nu ar putea fi prezent la notar în ziua în care a fost întocmită, atunci o declarație separată ar trebui făcută la o dată ulterioară. Conținutul acestei declarații, în care este de acord să vândă proprietatea, trebuie scris și în prezența unui notar.
Instanța este urgent necesară
Vânzarea de bunuri fără consimțământul soțului. Atunci când unul dintre soți este împotriva desfășurării unei activități care depășește sfera gestionării zilnice sau un acord cu acesta este imposibil din diverse motive (de exemplu, o boală gravă îl împiedică să comunice cu mediul înconjurător), atunci se poate solicita instanței pentru permisiunea de a face acest lucru. Instanța va acorda un astfel de consimțământ numai dacă consideră că este cu adevărat necesar pentru binele întregii familii. O astfel de activitate ar trebui fie să beneficieze familia, fie să o protejeze de o situație nefavorabilă pentru aceasta.
EXEMPLU
Doamna Jolanta și Marek Nadulscy sunt - pe baza punctelor comune - proprietarii parcelei edificabile. Doamna Nadulska intenționează să o vândă, iar fondurile obținute în acest mod vor fi folosite pentru tratarea soțului ei, care a suferit un accident. Soțul este inconștient, așa că doamna Nadulska trebuie mai întâi să solicite instanței o hotărâre care să înlocuiască consimțământul soțului ei. Abia atunci va putea merge la un notar public pentru a întocmi un acord adecvat de cumpărare și vânzare cu cumpărătorul.
Avertizare! Dacă instanța nu a eliberat un astfel de permis (sau dacă soțul nu a consimțit la vânzarea bunului), atunci un astfel de act juridic ar fi absolut invalid.
Privarea unui soț de drepturile la conducere. Din motive importante - la cererea unuia dintre soți - instanța poate, de asemenea, să îl lipsească complet pe celălalt soț de administrarea independentă a proprietății comune. Motivele pot fi diferite, de exemplu, un soț:
cheltuie în mod nerezonabil bunuri, ceea ce expune familia la pierderi materiale semnificative,
este dependent de jocuri de noroc
și , din cauza vârstei sau a stării de sănătate, este incapabil să evalueze în mod corespunzător intenția și importanța activităților desfășurate.
Instanța poate decide, de asemenea, că permisiunea instanței va fi necesară pentru a desfășura activități care depășesc domeniul de aplicare al gestionării zilnice a proprietății - în locul consimțământului soțului. O cerere în acest caz este depusă de unul dintre soți la departamentul de familie al instanței judecătorești competente. La depunerea cererii, ar trebui plătită o taxă judiciară de 30.
Instanța poate ignora dispoziția de mai sus, dar numai dacă motivele excluderii din consiliu nu mai există - de exemplu, un soț bolnav își revine, iar un jucător nesăbuit își schimbă comportamentul și începe să aibă grijă de familie.
Litigiile non-proprietate. Uneori, o dispută familială nu apare asupra proprietății, ci asupra problemelor legate de „viață”, de exemplu în ceea ce privește alegerea unei școli pentru un copil sau locul de construire a unei case comune în viitor. Dacă soții nu pot ajunge la un acord cu privire la astfel de probleme, fiecare dintre ei are opțiunea de a se adresa unei instanțe pentru soluționarea litigiului. Funcția instanței este apoi de natură mediere, iar decizia emisă ar trebui să fie rezultatul deciziei fiecăruia dintre soți. O astfel de decizie este obligatorie pentru soți până când ajung la un acord reciproc și agreabil.
Soțul datoriei. Uneori, unul dintre soți află că cealaltă jumătate a sa a avut datorii serioase. Conform legii, creditorul poate cere plata datoriei de la proprietatea comună a soților, chiar dacă numai unul dintre soți este debitorul. Cu toate acestea, există excepții de la această regulă - creditorul poate cere rambursarea datoriei numai de către soțul care a luat datoria dacă datoria:
- privește proprietatea sa separată (de exemplu, o moștenire primită, o donație făcută numai în beneficiul său),
- a fost contractată înainte de caracter comun statutar, adică înainte de a intra în căsătorie.
Soț-ladaco. Uneori soțul nu are datorii, dar nici nu ia parte la întreținerea familiei. De asemenea, într-o astfel de situație, puteți solicita instanței să dispună plata integrală sau parțială a remunerației pentru munca acestui soț către celălalt. O copie a acestei decizii este trimisă de instanță angajatorului, care trebuie să respecte ordinul. În orice moment - la cererea soțului - acest ordin poate fi modificat sau revocat de instanță.
Avertizare! Dacă soțul își schimbă locul de muncă, trebuie să solicitați din nou instanța de judecată și să obțineți o nouă ordonanță.
Temei juridic: Legea din 25 februarie 1964, Codul familiei și tutelei (Jurnalul de legi nr. 9, pct. 59 din 1964, cu modificările ulterioare).
Regulamentul ministrului justiției din 17 decembrie
1996 privind valoarea înregistrărilor în cauzele civile (Jurnalul de legi nr. 154, punctul 753 din 1996, cu modificările ulterioare).
