O vecină ne-a împiedicat cititorul să construiască o casă pe parcela ei. Există mai multe opțiuni pentru schimbarea acestei situații, deși este cu siguranță dificilă.
Amplasarea legală
Clădirea de pe parcela ar trebui să fie amplasată la o distanță de frontieră cu parcela de construcție vecină nu mai puțin de:
- 4 m - dacă clădirea este orientată către perete cu deschideri de ferestre sau uși către această frontieră;
- 3 m - dacă peretele nu are deschideri.
În locuințele unifamiliale este permis, de asemenea:
- amplasarea clădirii cu un perete fără deschideri ale ferestrelor sau ușilor direct la frontieră cu parcela construibilă adiacentă sau la o distanță mai mică de 3 m, dar nu mai mică de 1,5 m, pe un teren cu o lățime mai mică de 16 m;
- amplasarea clădirii direct la frontieră cu parcela construibilă învecinată, dacă va fi adiacentă cu întreaga sa suprafață a zidului la peretele clădirii existente pe parcela adiacentă sau la peretele clădirii proiectate, pentru care există o decizie finală privind autorizația de construire; este posibil, totuși, numai cu condiția ca partea sa situată într-o bandă lată de 3 m de-a lungul marginii parcelei să aibă o lungime și o înălțime nu mai mari decât clădirea existentă sau planificată pe parcela adiacentă.
Controlul implementării ilegale
În cazul prezentat, vecinul avea permis și, după finalizarea construcției, a declarat casa pentru utilizare. Ar trebui să se presupună că autoritatea de supraveghere nu a ridicat obiecții în această privință. Prin urmare, este de neînțeles să nu păstrăm distanțele impuse de lege.
Dacă cititorul este convins de acuratețea observațiilor sale, inspectorul local de supraveghere a clădirilor este autoritatea competentă pentru supravegherea construcțiilor. Această autoritate ar trebui să fie rugată să efectueze o inspecție și să clarifice distanța contestată.
Reluarea procedurii
A doua opțiune este să se aplice starostei locale cu o cerere de reluare a procedurilor administrative privind autorizația de construire pentru o proprietate vecină, cu condiția să apară unul dintre motivele reluării indicate mai jos.
Reluarea procedurilor administrative permite revocarea deciziei administrative emise, care este definitivă, și emiterea - după o nouă procedură - a unei noi decizii administrative.
În cazul în care procedura administrativă urmează să fie reluată la cerere, prima problemă care va fi evaluată de autoritatea administrativă va fi dacă cererea provine de la o persoană autorizată. În cazul unei autorizații de construire, persoana îndreptățită să depună o cerere pentru reluarea procedurii va fi proprietarul, uzufructuarul perpetuu sau administratorul bunurilor imobile rămase în zona de impact a obiectului de construcție acoperit de decizia autorizației de construire (proprietatea Cititorului nostru se află în zona de influență a vecinului).
Deoarece redeschiderea procedurii este o măsură excepțională care permite revocarea și modificarea deciziei finale, aceasta poate fi inițiată numai în situații strict definite. Motivele pentru reluarea procedurii sunt circumstanțele specificate în Codul de procedură administrativă. Procedura se redeschide dacă:
- dovezile pe baza cărora au fost stabilite faptele relevante s-au dovedit a fi false (falsificarea ar trebui confirmată de instanță);
- decizia a fost emisă ca urmare a unei infracțiuni (de exemplu corupție), care ar trebui confirmată și printr-o sentință penală;
- decizia a fost emisă de un angajat sau de un organism administrativ care face obiectul excluderii (de exemplu, de către o persoană înrudită cu partea);
- apar noi fapte relevante pentru caz sau dovezi noi existente la data deciziei, necunoscute autorității care a emis decizia;
- partea, din vina sa, nu a participat la procedură (nu a fost notificată în mod corespunzător despre aceasta);
- decizia a fost emisă fără a obține funcția legal solicitată de o altă autoritate;
- problema a fost inițial rezolvată de o autoritate competentă sau de o instanță, diferită de evaluarea adoptată la emiterea deciziei;
- decizia s-a bazat pe o altă decizie sau hotărâre care a fost apoi anulată sau modificată.
Cererea de redeschidere a procedurilor administrative ar trebui depusă la organul administrației publice care a emis decizia în primă instanță. Acesta trebuie depus în termen de o lună de la data la care partea a aflat despre circumstanțele care au dat naștere cererii de reluare a procedurii.
Procedurile sunt reluate prin emiterea unei decizii. Refuzul reluării procedurii are loc printr-o decizie, împotriva căreia partea nemulțumită poate face apel.
Dacă procedura este redeschisă, organul care le conduce emite o decizie prin care:
- refuză revocarea deciziei existente, atunci când constată că nu există motive pentru revocarea acesteia;
- revocă actuala decizie atunci când constată existența unor motive pentru revocarea ei și emite o nouă decizie care decide asupra esenței cauzei.
Cu toate acestea, există situații care împiedică redeschiderea cu succes a procedurilor. Dacă baza reluării procedurii a fost, de exemplu, dovezi false pe baza cărora au fost stabilite faptele pentru caz, decizia nu poate fi revocată în cursul reluării procedurii dacă au trecut 10 ani de la data livrării sau publicării acesteia.
De asemenea, ca urmare a reluării procedurii, decizia nu va fi revocată, dacă în cursul ei ar putea fi adoptată doar o decizie care corespunde în esență deciziei anterioare.
Apel de casare
Cititorul nostru are, de asemenea, opțiunea de a depune un recurs de casare la Curtea Administrativă Supremă împotriva hotărârii pronunțate de Curtea Administrativă Provincială. Pentru a depune o astfel de plângere, aceasta ar trebui să se bazeze pe suspiciunea unei încălcări a dreptului material din cauza interpretării sau aplicării sale incorecte și pe încălcarea dispozițiilor procedurale, dacă încălcarea ar fi putut avea un impact semnificativ asupra rezultatului cauzei.
O plângere la Curtea Administrativă Supremă poate fi depusă numai după ce o copie a hotărârii a fost transmisă părții sau autorităților indicate (dar nu mai târziu de 30 de zile). După citirea justificării, trebuie stabilit dacă cel puțin unul dintre motivele indicate anterior a fost încălcat. Subiectul unui recurs de casare nu poate fi doar justificarea hotărârii.
Cu toate acestea, această plângere nu poate fi formulată chiar de către parte. Cu această plângere există o constrângere de avocat și avocat. Această limitare se referă în primul rând la capacitatea de a evalua dacă există o încălcare a legii procedurale sau de fond într-un caz.
Plângerea este adusă instanței voievodale care a emis hotărârea atacată. Termenul limită pentru depunerea unei plângeri este de 30 de zile de la data pronunțării hotărârii.
