Vizita la un notar
Primul pas va fi să vă programați telefonic sau personal și să informați notarul despre ce fel de activități doriți să efectuați. Înainte de ședință, trebuie să furnizați notarului documentele necesare:
- o copie a certificatului de deces al testatorului;
- copii ale certificatelor de naștere ale moștenitorilor și, în cazul soției și fiicelor căsătorite, în plus, copii ale certificatelor de căsătorie;
- fotocopii cărți de identitate (originalele trebuie duse la un notar public);
- un testament, dacă testatorul a părăsit unul.
Este recomandabil să se prezinte la biroul notarial nu mai devreme de 6 luni de la moartea testatorului. Căci dacă venim la notar înainte de această dată, atunci el va putea emite un certificat de moștenire numai cu condiția ca toți moștenitorii să primească o declarație de acceptare sau respingere a moștenirii. Și o astfel de declarație făcută la un birou notarial crește costurile - taxa notarială pentru fiecare declarație este de 50. Dacă au trecut 6 luni de la data decesului testatorului, depunerea acestor declarații nu este necesară.
Protocolul de moștenire
După livrarea tuturor documentelor și apariția personală a tuturor moștenitorilor, notarul întocmește un protocol de moștenire. În același timp, acesta îi sfătuiește pe moștenitori cu privire la obligația de a dezvălui circumstanțele acoperite de protocol și despre răspunderea penală pentru depunerea declarațiilor false.
Conținutul protocolului include:
- o cerere consecventă de confirmare a moștenirii de către moștenitori;
- declarațiile moștenitorilor despre existența sau inexistența persoanelor care ar exclude moștenitorii cunoscuți, precum și despre orice testamente ale testatorului;
- o declarație conform căreia moștenirea nu a fost emisă nici o decizie cu privire la achiziționarea acesteia și nu există proceduri în curs în acest caz și nu a fost deja întocmit un certificat de moștenire;
- dacă moșia include o fermă - o declarație care dintre moștenitorii enumerați mai sus îndeplinește condițiile pentru a le moșteni;
- asigurarea transmiterii declarațiilor de acceptare sau respingere a moștenirii (se aplică raportării în termen de 6 luni de la moartea testatorului);
- o declarație privind dacă a fost emisă o hotărâre cu privire la nedemnitatea moștenirii sau au fost încheiate contracte cu viitorul testator cu privire la renunțarea la moștenire
- declarația moștenitorilor că nu există condiții care să excludă certificarea moștenirii de la un notar (de exemplu, proprietate situată în străinătate).
O copie a certificatului de deces al testatorului este atașată raportului.
Cu ocazia pregătirii protocolului, notarul poate deschide și anunța testamentul, dacă nu a fost făcut anterior, prin întocmirea unui protocol separat.
Actul de certificare a moștenirii
După întocmirea protocolului de moștenire, notarul întocmește un certificat de moștenire. Faptul indică cui și în ce părți a căzut moștenirea. Certificatul de moștenire atât legală, cât și testamentară include ziua, luna, anul și locul pregătirii sale, notaria și testatorul, data și locul decesului său și ultimul loc de reședință.
- În caz de moștenire legală. Notarul confirmă că moștenitorii numiți în act moștenesc în virtutea legii (acest lucru se întâmplă atunci când defunctul nu a lăsat testament). În primă instanță, copiii testatorului și soția acestuia sunt chemați să moștenească copiii testatorului. Notarul public oferă informații despre gradul de rudenie și cota de moștenire datorată - enumerând numele, prenumele, numele părinților, data și locul nașterii fiecărui moștenitor.
- Cu moștenire testamentară. Cei care au fost numiți în testament vor fi numiți în moștenire - pot fi atât membri ai familiei, cât și persoane care nu au legătură cu testatorul prin legături de sânge. Notarul va numi moștenitorii, indicând datele cu caracter personal ale acestora, împreună cu o indicație a părții din proprietate - în conformitate cu voința decedatului. Un notar poate confirma moștenirea numai pe baza unui testament obișnuit. Aceasta înseamnă că nu puteți confirma moștenirea în fața notarului pe baza testamentelor speciale - adică un testament oral constând în declararea testamentului oral a ultimului testament cu prezența simultană a cel puțin trei martori,a unui testament în fața comandantului unei nave sau a unei aeronave sau a adjunctului său în prezența a doi martori sau a unui testament militar. Cu aceste tipuri de testament, dobândirea moștenirii poate fi confirmată doar în instanță.
Actul de moștenire este semnat de toți cei care participă la întocmirea protocolului de moștenire și de notarul public. Actul trebuie înregistrat în registrul IT ținut de Consiliul Național al Notarilor. Fapta are aceleași efecte ca o hotărâre judecătorească valabilă din punct de vedere legal care confirmă dobândirea unei moșteniri. Rata pentru aceste activități notariale este de 150.
Revocarea actului de moștenire
Este posibilă revocarea actului de moștenire. Acest lucru poate fi făcut de către instanță prin revocarea certificatului de moștenire înregistrat, dacă s-a emis deja un ordin de moștenire pentru aceeași moștenire, iar moștenitorii l-au ascuns notarului.
La fel se va întâmpla dacă au fost înregistrate două sau mai multe certificate ale aceleiași moșteniri. Instanța sesizează notarul care a pregătit actul revocat și Consiliul Național al Notarilor cu privire la acțiunile efectuate, trimițându-le copii ale deciziei emise. Certificatul de moștenire va fi revocat de către instanța de moștenire din oficiu în cazul în care se referă la moștenirea unei persoane declarate moarte sau a cărei deces a fost confirmat printr-o hotărâre judecătorească, iar apoi decizia a fost revocată.
Testamente ordinare Testamentele ordinare
, conform legii civile, sunt:
- un testament scris în întregime de testator, semnat și datat de testator;
- testament sub forma unui act notarial;
- un testament oral, întocmit în așa fel încât testatorul, în prezența a doi martori, și-a declarat ultima voință șefului comunei, primarului, președintelui orașului, starostului, mareșalului voievodatului, poviatului sau secretarului comunei, sau șefului biroului registraturii, iar apoi declarația sa a fost notată.
Temei juridic:
Legea din 14 februarie 1991 Legea notarilor (Jurnalul de legi nr. 189, pct. 1158, cu modificările ulterioare).
